De ce decid oamenii să aducă în familie un câine de rasă?
De ce un câine de rasă înseamnă nu doar aspect exterior, ci și un caracter previzibil. Despre rolul temperamentului, responsabilitatea crescătorului și importanța alegerii corecte a cățelului.

În primul rând – datorită previzibilității sale. Aceasta le permite viitorilor proprietari să se bazeze pe caracteristicile despre care au aflat din timp și, în consecință, pe o viață împreună armonioasă și confortabilă.
Ce este cu adevărat mai important – un temperament specific rasei, bine socializat, sau efectul exterior: culoarea ochilor, linia superioară, culoarea blănii?
În condițiile actuale nu putem neglija primul aspect. Tocmai temperamentul stabil, specific rasei, face ca viața alături de câine să fie sigură, previzibilă și satisfăcătoare și reduce riscul abandonării animalului din cauza unor particularități comportamentale nedorite.
Arbitrajul la expoziția canină oferă posibilitatea de a evalua temperamentul de bază – dacă acesta corespunde tipului rasei – ținând cont de experiența și competența profesională a arbitrului. Totodată, formele de manifestare a temperamentului diferă în funcție de rasă.
Pe exemplul rasei mele – teckelul – folosesc un test de bază simplu, pe care îl aplic constant în practică. Atrag atenția câinelui și las neutru mâna în fața lui, fără a intra în contact, ca și cum m-aș oferi pentru interacțiune.
Teckelul nu face parte din rasele cu o atitudine universal prietenoasă față de străini, însă manifestă interes față de lumea înconjurătoare. Reacția ideală este să rămână calm, apoi să se apropie, să verifice sau să adulmece mâna și să revină în poziția inițială.
Aceasta poate fi interpretată astfel: „Nu este omul meu, dar am verificat – totul este în regulă”.
Dacă câinele demonstrează o prietenie evidentă și o bună socializare – dă din coadă sau caută contactul – acest lucru este acceptabil, însă nu este obligatoriu pentru această rasă la prima interacțiune cu o persoană necunoscută.
În același timp, dacă câinele manifestă frică, panică, încearcă să se ascundă în spatele handlerului sau demonstrează agresivitate nejustificată fără o acțiune provocatoare – acesta este un comportament atipic. În astfel de cazuri, indiferent de calitățile exteriorului, câinele nu poate primi calificativul „excelent”.
Nu îi pot induce în eroare pe viitorii proprietari ai urmașilor lui. Astfel de câini nu trebuie utilizați în reproducție.
Experiența mea îndelungată în creșterea diferitelor rase confirmă că atât temperamentul, cât și abaterile acestuia au o natură ereditară și se transmit generațiilor următoare. Aceasta constituie o parte importantă a responsabilității atât a crescătorului, cât și a arbitrului.
Desigur, chiar și un temperament determinat genetic nu se poate realiza pe deplin fără o socializare corectă în perioada critică – de la 6 la 12 săptămâni și ulterior.
De aceea, sarcina-cheie a crescătorului este să lucreze activ cu cățeii în această perioadă și să își aleagă în mod conștient proprietarii, ținând cont de particularitățile individuale ale fiecărui cățel.
Autor: Doctor Tamás Jakkel
Președintele Federației Chinologice Internaționale (FCI)
Traducere și adaptare: Centrul Educațional Chinologic din Moldova
Sursa: pagina oficială a autorului pe Facebook
Distribuie pe Facebook (într-o filă nouă)
Toate știrile
